(Prima publicitate la cafea-1652 – Pliant folosit de Pasqua Rosee, care a deschis prima cafenea din Londra, originalul se află la la British Museum)
În cele din urmă Pasqua Rosee a dispărut, unii spun că pentru a deschide o cafenea pe continent, în Olanda sau Germania. Bowman, după ce s-a căsătorit bucătareasa lui Alderman Hodges, și după ce a investit aproximativ o mie de sixpence, a transformat chipşcul într-o casă mare, și în cele din urmă şi-a luat un ucenic în ale comerțului.
În ceea ce privește al doilea deținător de cafenea din Londra, James Farr, proprietarul lui Rainbow, având ca cel mai distins client pe Sir Henry Blount, Edward Hatton spune:
“Am găsit pe unul, James Farr, un frizer, care a deschis o cafenea, în casa care este acum Rainbow, prin Inner Temple Gate (una dintre primele din Anglia), în anul 1657, urmărită penal de ancheta lui St. Dunstan în Vest, pentru confecționarea și comercializarea unui fel de lichior numit cafea, ca o pacoste mare care aducea atingere cartierului, etc., și cine s-ar fi gândit apoi că la Londra ar fi avut vreodată aproape de trei mii de astfel de pacoste, și că acea cafea ar fi fost băută, ca și acum, atât de mult de oamenii de cea mai bună calitate și de medici?”
Hatton a atribuit în mod evident problemele cafelei în sine, întrucât în prezentare arată în mod clar că a fost în şemineul lui Farr și nu în cafenea.
Există deja menţiunea că Sir Henry Blount a vorbit de el ca “părintele cafenelor englezeşti”, și pretenţia sa de a prezenta această distincție pare a fi una validă, personalitatea sa puternică “punându-şi amprenta asupra sistemului.” Motto-ul său favorit, “Loquendum est cum vulgo, sentiendum cum sapientibus” (Mulțimea poate vorbi, înțelepţii decid), spune Robinson, “exprimă bine scopul colocvial, și a fost destul de firesc pe buzele unuia a cărui experiență a avut loc la nivel mondial.” Aubrey spune despre Sir Henry Blount, “El are acum aproape sau deja optzeci de ani, intelectualul său este încă bun și are corp destul de puternic.”
Femeile au jucat un rol destul de direct în dezvoltarea afacerilor cu vânzarea băuturii de cafea în Anglia, deși cafenelele nu erau pentru ambele sexe, ca și în alte țări europene. Documentul londonez Quaeries din 1660 face mențiunea despre “o comerciantă de cafea.” Mary Stringar deschide o cafenea în Little Trinity Lane în 1669. Anne Blunt a fost amanta unuia dintre patronii cafenelelor turceşti în Cannon Street, în 1672. Mary Long era văduva lui William Long, și inițialele ei, împreună cu cele ale soțului ei, apar pe un jeton al tavernei Rose în Bridge Street , Covent Garden. Jetonul lui Mary Long de la “Cafeneaua Rose de şa teatru” din Covent Garden este expusă în grupul de jetoane al patronilor de cafenele.
Prima reclamă în ziare
Prima reclamă în ziare pentru cafea a apărut, pe 26 mai 1657, în Publick Adviser din Londra, unul dintre primele pamflete săptămânale. Numele acestei publicații a fost în mod eronat considerat ca fiind Publick Advertiser de către un scriitor timpuriu despre cafea, iar eroarea a fost copiată de către scriitori succesivi. Prima reclamă ân ziar a fost inclusă în conținutul lui Publick Adviser pentru săptămâna 19 – 26 mai, și se scria acolo:
“În Bartholomew Lane în spatele Vechii Bursei, băutura numită Cafea, (care este o băutură foarte sănătoasă și întăritoare fizic, cu multe virtuţi excelente, închide orificiul stomacului, fortifică căldura în interior, ajută la digestie, goneşte spiritele, face inima mai uşoară, este bună împotriva rănilor la ochi, tusei, sau răceli, inflamaţiilor, tuberculozei, durerilor de cap, hidropiziei, gutei, scorbutului, scrofulei, și multe altele, urmează să fie vândută atât dimineața, cât și la ora trei după-amiaza).”
Ciocolata a avut parte, de asemenea, de publicitate pentru vânzare în Londra în același an. Ediţia Publick Adviser din 16 iunie 1657, conținea acest anunț:
“În Bishopgate Street, în Queen’s Head Alley, la casa unui francez, este o excelent băutură din Indiile de Vest, pe nume ciocolată, care urmează să fie vândută, astfel încât să o aveți la îndemână în orice moment, și de asemenea nepreparată, la prețuri rezonabile.”
Ceaiul a fost vândut public pentru prima dată la magazinul lui Garraway (sau Garway) în 1657.
