Introducerea cafelei în Occident - Italia

Introducerea cafelei în Occident - Italia

Este dificil de determinat exact când anume a început să se utilizeze cafeaua adusă din Constantinopol în părțile vestice ale Europei. Dar este mai mult decât probabil că venețienii, datorită apropierii lor şi legăturilor comerciale cu Levant, au fost primii care au aflat de cafea.

Prospero Alpini (Alpinus, 1553-1617), un medic învățat și botanist din Padova, a călătorit în Egipt în 1580, unde a aflat de cafea. El a fost primul care a făcut în scris o descriere a plantei de cafea și a băuturii, în tratatul său Plante din Egipt, scrise în latină și publicat în Veneția, 1592. El spune:

Am văzut acest copac la Cairo, fiind același copac care produce fructele atât de obişnuite în Egipt pe care le-au denumit bon sau ban. Arabii si egipteni fac un fel de fiertură din fructe, pe care o beau în loc de vin, și este vândută în toate localurile lor, așa cum vinul este la noi. Ei numesc această băutură caova. Fructele de cafea vin din “Arabia fericită”, iar copacul pe care l-am văzut arată ca un euonymus, cu frunze mai groase, mai dure, și mai ecologice. Copacul nu este niciodată fără frunze.

Alpini observă calitățile medicinale atribuite băuturii de locuitorii din Orient, multe dintre acestea fiind de curând încorporate în studiul medicinei în Europa.

Johann Vesling (Veslingius, 1598-1649), un botanist german și călător, stabilit în Veneția, unde a devenit cunoscut ca medic italian învățat, a editat (1640) o nouă ediție a lucrării lui Alpini. Dar anterior (1638) a publicat unele comentarii cu privire la constatările Alpini lui, în care distinge între anumite calități găsite într-o băutură făcută din cojile (pielea) fructelor săbatice de cafea, de cele găsite în lichidul obținut din boabele în sine, pe care el le denumeşte pietrele fructlore de cafea. El spune:

Nu numai în Egipt este cafeaua foarte solicitată, ci în aproape toate celelalte provincii ale Imperiului Otoman. De unde ajunge să fie îndrăgită chiar și în Levant dar foarte rar folosită de europeni, care dun această cauză sunt privați de o băutură foarte sănătoasă.

Din aceasta se poate concluziona că dructele de cafea nu au fost în întregime necunoscute în Europa la acea vreme. Vesling adaugă că, atunci când a vizitat Cairo, el a găsit acolo două sau trei mii de cafenele, și că “unii au început să pună zahăr în cafeaua lor pentru a corecta amărăciunea acesteia, iar alţii foloseau în loc de zahăr dulceaţa fructelor de padure.”

Sursa: All About Coffee, de William H. Ukers

Nicolae Sfetcu
nicolae@sfetcu.com