Panoramic_view_of_London_in_1751_by_T._Bowles

Două capitole dintre cele mai pitorești din istoria cafea au de a face cu cafenelele din perioada vechilor oraşe Londra și Paris din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. O mare parte din poezia și romantismul cafenelelor datează din această perioadă.

“Istoria cafenelelor”, spune D’Israeli, “din perioada invenției cluburi, s-a confundat cu aceea a manierelor, moralei și politicii unui popor.” Și astfel istoria cafenelelor sin Londra secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea este într-adevăr istoria manierelor și obiceiurilor englezilor din acea perioadă.

Prima cafenea din Londra

“Prima casfenea din Londra”, spune John Aubrey (1626-1697), anticar engleză și folclorist, “a fost în Aleea Sf. Mihail, în Cornhill, vizavi de biserică, a fost deschisă de unul… Bowman (vizitiul d-lui Hodges, un comerciant din Turcia, pus de acesta), în anul 1652. “Cu aproximativ patru ani înainte ca oricine altcineva să fi deschis un astfel de local, iar domnul Farr. Jonathan Paynter a fost primul ucenic comercial la Bowman. “

O altă sursă, pentru care suntem datori lui William Oldys (1696-1761), bibliograf, relatează că domnul Edwards, un comerciant din Londra, a achiziționat obiceiul cafelei din Turcia, și a adus acasă cu el de la Ragusa, in Dalmaţia, Pasqua Rosee, un tânăr armean sau grec, care pregătea băutura pentru el. “Dar noutatea aceasta”, spune Oldys, “atrăgând prea mulţi vizitatori, el a permis tânărului şi ginerelui său să înființeze prima cafenea din Londra, în Aleea Sf. Mihail, în Cornhill. “

De aici s-ar părea că Pasqua Rosee a avut ca partener în această întreprindere, pe Bowman, care, conform lui Aubrey, a fost vizitiu la domnul Hodges, ginerele domnului Edwards, și un prieten în călătoriile comerciale.

Oldys ne spune că Rosee și Bowman s-au separat după un scurt timp. John Timbs (1801-1875), un alt anticar englez, spune că ei s-au certat, Rosee păstrând cafeneaua, iar Bowman obținând permisiunea de a ridica un chioşc și să vândă băutura în cimitirul Sf. Mihail.

O altă versiune a acestui incident istoric se regăsește în Colecția lui Houghton, 1698. Se spune:

“Se pare că domnul Daniel Edwards, un negustor englez din Smirna, a adus cu el în această țară un grec pe numele lui Pasqua, în 1652, care îi făcea cafeaua; acest domn Edwards s-a căsătorit cu fiica unui Alderman Hodges, care trăia în Walbrook, ș a pus pei Pasqua şef la cafenea într-un șopron din curtea bisericii din St. Michael, Cornhill, care este acum sediul copistului, atunci când, conform obiceiului, vânzătorii l-au reclamat primarului orașului ca nefiind liber. Acest lucru a făcut pe Alderman Hodges să se alăture vizitiului său, Bowman, care era liber, în calitate de partener al lui Pasqua; dar Pasqua, pentru unele delicte, a fost nevoit să părăsească țara, și Bowman, prin activitatea sa comercială și un aport de 1000 sixpence, transformă şopronul într-o cafenea. Primii ucenici ai lui Bowman au fost John Painter, apoi Humphry, de la a cărui soție am aceste informaţii.”

Din această informaţie rezultă că Edwards a fost ginerele lui Hodges. Oricare ar fi fost relația, majoritatea autorităților au fost de acord că Pasqua Rosee a fost primul care a vândut cafea public, în sau în jurul anului 1652.Iinițial Foaia sa volantă originală, prima reclamă pentru cafea, se găseşte în British Museum. Se spune acolo în mod direct:: “Virtutea de a bea cafea pentru prima dată public și vândute în Anglia, de către Pasqua Rosee … în Aleea St. Michaels în Cornhill …”

H. R. Fox Bourne (circa 1870) are o altă versiune cu totul diferită a acestui eveniment istoric. El spune:

“În 1652 Sir Nicholas Crispe, un comerciant din Levant, a deschis la Londra prima cafenea cunoscută în Anglia, băutura preparată de către o fată greacă adusă pentru această muncă.”

Nu există nimic care să justifice această poveste; preponderența probelor este în sprijinul versiunii Edwards-Rosée.

Astfel atunci a apărut cafeneaua în Londra, vorbitorii de limba engleza făcând astfek cunoştinţă cu băutura democrației. Destul de ciudat, cafea și Commonwealth s-au înţeles bine împreună. Cafeneaua la englezi, ca și cea franceză, era agora libertăţii.