Cafenea-Italia-XVIIIO cafenea italiană din sec. XVIII – După Goldoni, de Zatta

La scurt timp după ce cafeaua a ajuns la Roma, potrivit unei legende mult citate, a fost din nou amenințată de fanatismul religios, care aproape a provocat interzicerea acesteia printre creștini. Anumiți preoți au apelat la Papa Clement VIII (1535-1605) să o interzică, afirmând că este o invenție a lui Satana. Ei au susținut că Răul a interzis adepților săi, musulmanii necredincioşi, folosirea vinului, fără îndoială, pentru că acesta a fost sfințit de către Hristos și folosit în Sfânta Împărtășanie, oferindu-le ca substitut acest ceai negru infernal denumit cafea. Creștinii care o beau riscă să intre într-o capcană a lui Satan care le-ar controla astfel sufletele.

Se spune că atunci Papa, curios, a dorit să cerceteze această băutură a Diavolului, cumpărând o anumită cantitate. Aroma cafelei i-a plăcut atât de mult și a fost atât de ademenitoare încât Papa a fost tentat să bea o ceașcă de cafea. Dupa ce a băut-o, el a exclamat: “De ce [să fie interzisă], băutura aceasta a lui Satana este atât de delicioasă că ar fi un păcat ca doar necredincioșii să o bea. Vom păcăli pe Satan botezând-o, și transformând-o într-o băutură cu adevărat creștină.”

Astfel, indiferent de nocivitatea pe care adversarii au încercat să a atribuie cafelei, rămâne un fapt (dacă este să credem povestea) că ea a fost botezată și proclamată ca ne-periculoasă, și “o băutură cu adevărat creștină,” de Sanctitatea Sa Papa.

Venețienii au aflat de cafea în 1585, când Gianfrancesco Morosini, magistratul orașului la Constantinopol, a raportat la Senat că turcii “beau o apă neagră atât de fierbinte cât pot ei suporta, care este infuzia unei fasole numită cavee, care se spune că posedă virtutea de a stimula oamenii.”

Dr. A. Couguet , într-o recenuie italiană, afirmă că prima ceașcă de cafea din Europa a fost sorbit în Veneția, spre sfârșitul secolului XVI. El este de părere că primele fructe de cafea au fost importate de Mocengio, care a fost numit pevere, pentru că a făcut o avere din tranzactionarea imensă de mirodenii și alte specialități din Orient.

În 1615, Pierre (Pietro) Delia Valle (1586-1652), cunoscut călător italian și autor al Călătoriilor în India și Persia, a scris o scrisoare de la Constantinopol către prietenul său Mario Schipano din Veneția:

Turcii au o băutură de culoare neagră, care în timpul verii este foarte răcoritoare, în timp ce în timpul iernii se încălzeşte şi încălzeşte corpul, rămânând mereu aceeași băutură și nu se schimbă conținutul acesteia. Ei o înghit fierbinte aşa cum o iau de pe foc, și o beau în timp îndelungat, nu la ora cinei, ci ca un fel de delicateţe şi rafinament, sorbind încet, în timp ce vorbesc cu prietenii. Nu există nicio întâlnire de unde să lipsească aceasta… Cu această băutură, pe care ei o numesc cahue, ei se distrează în timpul conversațiile lor… Aceasta se face cu boabele sau fructele unui anumit copac numit cahue. … Când mă voi întoarce, voi aduce o cantitate cu mine și o voi face cunoscută italienilor.